Tabieturi

Citindu-i pe  Stefan Murgeanu si Jollyca mi-a venit (ideea) sa scriu cele de mai jos.

E bine sa ai tabieturi. In stilul de viata corportatist, un loc important il ocupa masa de pranz. Pentru mine acest moment e important, nu neaparat pentru ca mor de foame si trebuie sa umflu matu cu ceva…, ci mai ales pentru ritualul in sine, de a iesi din “cusca”, de a vorbi despre altceva decat probleme de servici, de a (re)deveni pentru o ora sau mai mult, OM.

In tot procesul asta e foarte importanta locatia. Vesnica intrebare “Unde mergem la masa?”. Cum nu sunt o persoana foarte pretentioasa la mancare,  (am anumite chestii care pur si simplu nu-mi plac si nu le mananc. Pot face diferenta intre o ciorba de burta buna si o ciorba de burta (punct)), pun foarte mult pret pe celelalte aspecte in care se desfasoara ritualul mesei de pranz.

Cand am timp, imi place sa merg intr-un local, curat aerisit, luminos, unde servirea e decenta, eventual, daca vremea permite, o terasa umbroasa in aer liber, cu oameni relaxati fara figuri in cap (cam greu cu asta, mai ales in zona Pipera.)

Am luat la rand majoritatea localurilor de pe Dimitrie Pompei:

La Muncitori

Mi-a placut “la muncitori”, cum ii zic eu si un prieten de-al meu. E langa statia de metrou, imediat in dreapta. Intri intr-o chestie de unde iti comanzi ceva dintr-o oferta fixa si limitata. E ieftin si uneori imi place. Hamburger/cheesburger cu 3 ron, meniu cu snitel de pui, cartofi prajiti si salata de varza la 8 ron. Baieti! Atentie la doamna-tanti vanzatoarea blonda, aveti grija ce si cum spuneti, fiti atenti daca va intreaba ceva, ca va “citeste” imediat si va tranteste 2 glume deocheate de ramai cu ochii-n soare.

Ex: Unul din colegii mei, baiat finut de Pantelimon, a cerut un hamburger, insa a gresit fatal si n-a specificat de care tip vrea. Drept urmare tanti l-a taxat:

- ” tauras sau pasarica?” adica l-a intrebat daca vrea carne de vita sau de pui in hamburger.

- (nedumerire)

- Iti place tauras sau vrei pasarica?

- (mai multa nedumerire)

Rasete, momente penibile, tacere, tot tacamu, de nu mai stia omu cum s-o dreaga. Pana s-a dezmeticit el si a iesit din offside, momentul era deja trecut. Inca odata atentie la tanti blonda! O veti recunoaste ca e singura cu gura mare! (adica vorbeste mult).

Dupa ce treci de chinurile comenzii, si primesti si tava cu mancarea ceruta, iesi din hruba respectiva, intri in cea de alaturi, traversezi birtul intunecat de bautori profesionisti si dai intr-o gradina naturala, cu bancute de lemn, umbrelute, copacei si iarba verde. O oaza de natura, care merita din cand in cand.

Interesant este ca intr-o astfel de locatie unde te astepti sa vezi (si chiar sunt) clienti de o anumita factura, din loc in loc, printre ei, mai vezi si cate o camasa cu cravata, care da o pata de culoare atmosferei muncitoresti-ingineresti.

La bodega

“La bodega”, despre care am inteles ca nu e acelasi lucru cu “la baraca”, nu prea mi-a placut: spatiu inchis, oameni grabiti, chelnerul care alearga ca disperatul dupa comenzi pana-i curge transpiratia pe fata mai ceva ca la sauna, si colac peste pupaza am fost de fata cand s-a desprins o improvizatie din tavan si a cazut intre mese. Au o ciorba de fasole foarte ieftina, dar asta nu ma convinge. Plus ca e ascunsa aiurea si trebuie sa mergi mult prin parcare si prin soare.

La baraca

Au 2 locatii: una in strada care seamana mai mult a baraca si alta cu mese si tot tacamul. Am luat de la ei o singura data, o shaorma. Nu m-a impresionat. Au pe post de suport de reclama un BMW verde foarte vechi pe care scrie: “La baraca”

In Iride

Cand mergem “In Iride” e localul cel mai apropiat de media sensului unui local pentru pranz de corportatisti, un “impinge tava clasic” cu destul de multe feluri de mancare la preturi normale. E vis-a-vis de CMU, mult in spatele Raifeissen.

Vin aici foarte multe fete multi angajati de la Genpact.

Connect

La noi in cladire operatorul de catering e nou. Nu e cine stie ce diferenta, localul a ramas cam la fel, doar mici briz birzuri. E bun cand esti cam pe fuga, dar totusi ai timp sa bagi ceva sub nas.

Yuppies

Yuppies il compar cu “la muncitori” pentru ca are terasa in aer liber. Nu stiu care e faza asta cu mancatu in aer liber, dar pentru mine e clar ca e o mare diferenta.

E un fel de “la muncitori” doar ca e de muncitori corportatisti. E un “impinge tava” care-mi place pentru ca e o incapere inalta, aerisita, foarte bine luminata natural (2 pereti exteriori sint din sticla), mobilierul e nou si viu colorat, are terasa in aer liber si inghetata excelenta de la Betty Ice.

Mancarea are preturi bune, dar te taxeaza la ketchup, sare, salatele, painici si alte maruntisuri.

Oamenii sunt veseli si frumosi, iar localul are o energie telurica aparte.

Completati voi lista in comentarii?